Într-o regiune deşertică şi pietroasă din sudul Spaniei, doar cactuşii supravieţuiesc unde altădată creşteau cedrii şi stejarii.

La o distanţă  de numai jumătate de oră de plajele şi cuiburile de noapte ale oraşului Almeria se întinde o regiune dezolantă, cu dealuri sterpe marcate de ravene şi fisuri largi. Acesta este Badland-ul spaniol, numit astfel de turişti deoarece se seamnănă cu zona numită Badlands („pârloagă”) din vestul SUA. Puţini călători rămân aici pentru mult timp, dar dincolo de oraşele Tabernas şi Nijar, cărări hârtopite duc în inima Badland-ului – platou accindentat, străbătut de albii secate din provincia Almeria. Una dintre cele mai muntoase regiuni ale Spaniei, aceasta este mărginită spre vest de impunătoarea Sierra Nevada şi cuprinde două lanţuri muntoase mai mici, Sierra de los Filabres şi Sierra Alhamilla. De asemenea, este cea mai uscată zonă a Spaniei, deşerturile Campo de Tabernas şi Campo de Nijar încadrând culmile de 1285 m înălţime ale Munţilor Alhamillas.

Precipitaţiile sunt rare aici, deoarece Sierra Nevada împiedică trecerea norilor dinspre Atlantic. În deşertul Almeria plouă doar timp de circa 20 de zile pe an, adică 110 mm de precipitaţii anual. Atunci când plouă însă, aversele dezlănţuite umplu în câteva minute albiile secate şi apa se revarsă cu furie, înecând drumurile, smulgând stâlpii de telegraf şi izolând, timp de zile sau săptămâni, întregi satele mai depărtate.

Omul a activat procesul de eroziune prin defrişări şi păşunat excesiv. Un efect negativ exercită şi apa din subsol, formând “tuneluri” care după o vreme se prăbuşesc, formând alte albii sau canale uscate, pământul devine astfel inutilizabil pentru agricultură.

Totuşi,cu numai 3000 de ani în urmă, acest deşert era pădure deasă. Pe întreaga coastă a Mediteranei, din Portugalia până în Turcia, pe solul nisipos creşteau stejari, chiparoşi şi cedri, iar coniferele acopereau pantele dealurilor. Turme de cerbi păşteau în sălbăticie, pândite de leul mediteranean, o specie demult dispărută. Până în aproximativ 1000 î.Hr., activitatea umană nu a afectat vizibil mediul, dar pe măsură ce populaţia umană a sporit, zone mari de pădure au fost tăiate pentru a face loc lanurilor şi pentru necesar încălzirii şi construcţiilor, iar turmele de capre au devorat puietul de conifere, împiedicând regenerarea pădurilor. Solul a început să fie dislocat masiv de ploi, şi astfel au apărut primele cicatrice ale procesului de eroziune.

Locul pădurilor, încetul cu încetul, începe să fie luat de lăstăriş -maquis - tufele spinoase, stejarii piperniciţi, mirtul şi rugii care acoperă  şi astăzi terenul. Acolo unde eroziunea a fost foarte gravă, în locul lăstărişului a rămas un semideşert, şi apoi doar pământul pustiu şi pietros, precum Badland.

Vara, temperaturile se ridică până la 43°C, condiţiile de viaţă ale plantelor şi animalelor fiind deci foarte dure. Chiar şi aşa, leandrul roz şi grozama galbenă înfloresc în Campo de Tabernas, iar în Campo de Nijar cresc limba soacrei şi palmierul pitic, ambele iubitoare de uscăciune.

Goliciunea ţinuturilor Badland-ului   a fost o binefacere pentru producătorii de film

Una dintre cele mai frecventate destinaţii turistice din provincia Almeria este “Mini-Hollywood”, pe drumul de ieşire din Tabernas. De când a fost construit pentru pelicula din Clint Eastwood Un pumn de dolari, în 1964, aici au fost turnate peste 100 de filme western. Reclame Tv sau lupte între pistolari, puse în scenă pentru turişti, sunt încă filmate pe fundalul dramatic din Badland.