Una dintre cele mai lungi si mai complexe povesti de spionaj ale Statelor Unite poarta numele de cod Venona. Povestea se desfasoara pe parcursul mai multor ani. In 1937, in timpul Razboiului Civil Spaniol, un american din cadrul Brigazii Abraham Lincoln este recrutat pentru a deveni spion al Uniunii Sovietice. In 1941, trupul unui dezertor – un ofiter cu vechime in cadrul activitatilor sovietice de spionaj – este descoperit intr-o camera de hotel din Washington. Pe 7 august 1943, John Edgar Hoover, directorul FBI, primeste in cutia postala o scrisoare anonima, redactata la o masina de scris cu caractere chirilice. In 1945, un functionar responsabil de coduri din cadrul Ambasadei Sovietice din Ottawa dezerteaza si se duce la autoritatile canadiene, povestindu-le despre o retea de spionaj care fura secrete cu privire la armele atomice americane.
In 1948, o fosta curiera guvernamentala americana isi marturiseste activitatile de spionaj unui comitet al Congresului.

Spionul recrutat a fost Steve Nelson, un lider al Partidului Comunist al Statelor Unite. Casa sa din California a fost intesata cu microfoane de catre FBI, care cauta sa identifice activitati de spionaj in interiorul partidului. Spionul sovietic mort era Walter Krivitki, care scrisese articole pentru publicatia  Saturday Evening Post, prin care demasca spionajul sovietic, si a carui moarte a fost investigata in secret de FBI pentru ca acesta afirmase odata:”Daca ei vor incerca vreodata sa demonstreze ca mi-am luat singur viata, sa nu-i credeti.” Neofocial, investigatorii credeau ca el fusese ucis de colegii sai de altadata. Functionarul sovietic era Igor T. Gouzenko, ale carui dezvaluiri au fost impartasite FBI-ului de Canadian Royal Mounted Police.

Fosta curiera Elizabeth Bentley, care si-a marturisit pentru prima oara activitatile de spionaj in 1945. Ea a fost autoarea primei scurgeri de informatii referitoare la proiectul Venona, legat de spargerea codurilor, insa scaparea ei nu a atras atentia publica intr-o prea mare masura. In 1948, ea a afirmat in fata unui tribunal federal ca un aghiotant al presedintelui Roosevelt aflase ca spargatorii de coduri americani aproape descifrasera “codul secret rusesc”. Aghiotantul a fost aproape cu siguranta Laughlin Currie, identificat ca membtu al unei “retele de spionaj” sovietiv intr-o scrisoare catre un aghiotant al lui Truman, in noiembrie 1945.

Toate cele cinci piese ale puzze-ului se unesc pentru a dezvalui magnitudinea spionajului sovietic in America. Scrisoarea anonima catre Hoover, cu stampila de la Washington, a fost expediata de la o cutie postala din apropierea ambasadei sovietice.

Scrisoarea, a carei existenta nu a fost dezvaluita publicului pana in 1995, a fost scrisa in limba rusa. Ea incepea astfel: “Imprejurari exceptionale ne determina sa va informam cu privire la activitatile asa-numitului director al spionajului sovietic in aceasta tara. Acest ofiter <<sovietic>> de spionaj sovietic ocupa o pozitie de rang foarte inalt in cadrul GPU (acum NKVD) si se bucura in mare masura de increderea Guvernului Sovietic, insa, de fapt, dupa cum stim acum cum mare precizie, lucreaza pentru Japonia, in vreme ce sotia sa lucreaza pentru Germania, Astfel sub acoperirea URSS el este un dusman periculos atat pentru URSS, cat si pentru SUA.”

Scrisoarea ii considera pe Vassili Mihailovici Zubilin, al doilea secretar al Ambasadei Sovietice la Washington, ca fiind “dusmanul periculos”, si pe sotia sa, Elizabeta Yurevna Zubilin, ca aflandu-se la conducerea unei retele de agenti care au lucrat pentru guvernul Statelor Unite (investigatorii americani nu au reusit niciodata sa verifice acuzatia potrivit careia sotii Zubilin spionau pentru Japonia si Germania).

Alte nume indicau ofiteri de spionaj sovietici sub acoperire diplomatica. Unul dintre ei era atasat al Ambasadei Sovietice in Mexico City si a ajutat la asasinarea lui Leon Trotki. Un american numit in scrisoare Boris Morros, un producator si director muzical de la Hollywood, va dezvalui in 1957 ca fusese agent dublu, sub controlul FBI, timp de 12 ani.

Autorul scrisorii nu a fost identificat niciodata, desi investigatorii au speculat ca ar fi putut fi Vasili Mironov, asistentul lui Zubilin. Scrisoarea continea marturia potrivit careia Zubilin si Mironov (numele sau real era M arkov) au ucis 10.000 de polonezi in timp ce au activat in Polonia aflata sub ocupatie ruseasca. Mironov/Markov a fost ulterior internat intr-o clinica psihiatrica din Uniunea Sovietica. Zubilin si alti diplomati sovietici mentionati in scrisoare trebuie sa fi aflat cumva de ea, pentru ca au parasit Statele Unite in vara anului 1944.

Scrisoarea a dezvaluit amploarea spionajului sovietic in SUA si aproape ca a determinat participarea FBI-ului intr-un program secret inceput in 1943 de Army’s Signal Security Agency (SSA), predecesorul Agentiei de Securitate Nationala (NSA). Criptanalistii SSA lucrau la decriptarea telegramelor sovietice care fusesera interceptate pe masura ce erau emise prin radio din cladirile diplomatice sovietice de pe teriotoriul Statelor Unite catre Moscova, in anii 1940. Proiectul a primit in cele din urma numele de cod Venona. In 1948, agentul special FBI Robert Lamphere sa alaturat proiectului, ca element de legatura al FBI si controlor al informatiilor de spionaj continute din mesaje, oferindu-i lui Hoover date la care nu aveau acces politicienii de la Washington.

Multe nume care apareau in ziare in anii ‘40, – Elizabeth Bentley, Whittaker Chambers, Judith Coplon, Klaus Fuchs, Alger Hiss, Donald Maclean, precum si membrii retelei de spionaj cu privire la potentialul atomic Harry Gold, David Greenglass, Julius Rosenberg si sotia sa, Ethel – sunt ascunse in mesaje. Lamphere, Hoover si alti cativa oficiali ai agentilor de spionaj au descoperit treptat ca numele de cod din mesaje se potrivea numelui real al acestor persoane, cum ar fi Arno pentru Harry Gold, si Antenna pentru Julius Rosenberg. Insa mesajele nu puteau fi utilizate pentru acuzarea lor datorita confidentialitatii pastrate de agentii din cadrul proiectului Venona si de catre FBI in privinta faptului ca spargatorii de coduri ai SUA penetrasera sistemele criptografice majore ale Uniunii Sovietice.

Informatiile furnizate de Venona au fost nepretuite in multe privinte. Din mesaje, investigatorii au putut sa identifice spionii care lucrau pentru a gasi informatii despre constructia unei bombe atomice, sa exploreze reteaua subterana de spionaj din cadrul CAPUSA, sa confirme afirmatiile lui Gousenko referitoare la activitatile ample de spionaj sovietic in ambasadele occidentale.

Operatiunea Venona a fost incheiata formal in 1980; informatii despre ea au fost facute publice in 1995. Pana in 1997, aproximativ 3000 de mesaje fusesera dezvaluite public.

Doua dintre mesajele descifrate in cadrul proiectului Venona sunt prezentate la paginile 286-287. Atunci cand mesajele descifrate au fost distribuite micului cerc constient de program, formatul includea note explicative pentru referintele din mesaj. In documentul Venona de la pagina 286, de exemplu, mesajul sovietic se refera la conferinta legata de intemeierea Natiunilor Unite, iar nota NSA spune ca ALBERT este un nume de cod neidentificat. Mai tarziu, analistii Venona l-au identificat ca fiind Ishak Abdulovici Ahmerov, care, in calitate de “Bill”, era ofiterul sovietic de legatura al lui Elizabeth Bentley. Ahmerov era casatorit cu Helen Lowry (nume de acoperire El’za), spioana si nepoata liderului Partidului Comunist al Statelor Unite Earl Browder (nume de cod Rulevoj), care spiona si el pentru sovietici. General-locotenent P.M. Fitin a fost director al spionajului extern pentru Uniunea Sovietica. Numele de cod BRIDE este unul dintre cele cateva cuvinte utilizate pentru program. VENONA a fost cuvantul final de cod alesde NSA. Venona si Bride sunt scrise cu majuscule in documentele NSA. Cuvintele de cod, alese la intamplare de Statele Unite si de Marea Britanie, nu reprezinta nici acronime, nici abrevieri.

Documentul de la pagina 287 ofera o perspectiva asupra activitatii de spionaj al lui Julius Rosenberg – nume de cod Antenna, care a fost condamnat sub acuzatia despionaj, la fel ca si sotia sa, Ethel. Au fost executati amandoi pe 19 iunie 1953. Maj a fost numele de cod pentru Stephan Apresyan,un acest de spionaj “rezident” in New York City, sub acoperirea de diplomat din cadrul Consulatului Sovietic. El asemnaat sute de mesaje pe care Venona le-a descifrat in cadrul traficului dintre New York si sediul operatiunilor sovietice de spionaj denumit centrul Moscova.

Penetrarea sovietica dezvaluita de decriptarile Venona s-au raspandit in intregul guvern. Un mesaj de la Moscova le-a ordonat ofiterilor de legatura sa opreasca plasarea de agenti in Departamentul Trezoreriei pentru ca existau deja mai multi acolo. Agentii sovietici se aflau, de asemenea, in Armata Statelor Unite, in OSS, in Departamentul de Stat, Departamentul de Justitie si in War Production Board.

Secretul in care a fost invaluit proiectul Venona nu a fost pastrat integral. Existenta sa le-a fost dezvaluita sovieticilor de catre William Weisband, un lingvist cunoscator al limbii ruse care a lucrat la mesaje. Pentru a limita expunerea proiectului Venona, acesta nu a fost acuzat niciodata de spionaj. Coordonatorul retelei de spionaj sovietic Kim Philly a aflat de Venona fara sa spioneze. El a fost familiarizat cu informatiile furnizate de Venona in calitate de ofiter de legatura pentru spionajul britanic in SUA.

Impact asupra istoriei: timp de multi ani, Venona a fost pentru SUA cea mai pretioqasa sursa de informatii legate de contraspionaj, dezvaluind o operatiune ampla si de mare succes prin care americani erau recrutati de agentiile de spionaj sovietice pentru a servi pe post de surse ascunse sau pentru a penetra Casa Alba, Departamentul de Stat, Trezoreria si alte agentii guvernamentale, dar si pentru a se infiltra in mass-media, Hollywood si alte zone ale societatii americane. Perioada a fost numita de unii Epoca de Aur a Spionajului Sovietic in Statele Unite. Proiectul a descoperit recrutarea in vederea spionajului sovietic a aproape 350 de astfel de surse, dintre care cam jumatate au ramas neidentificate pana in prezent. In lumina informatiilor furnizate de Venona si a altor dovezi ale activitatilor de spionaj sovietice, FBI si-a extins in mare masura programul de contraspionaj.